13 Noiembrie 2011
Marius HAINAGIU
CEI MAI BUNI
Anul trecut, la Bratislava, a fost usor. Anul acesta, acasa la noi, a fost mult mai greu. S-ar putea ca la anul, minifotbalul romanesc sa dea piept cu formatii si mai valoroase. Asadar, ce facem ?
Minifotbalul romanesc a evoluat enorm in ultima vreme. Minifotbal s-a jucat de multi ani in Romania, insa in mod cert, principala evolutie pozitiva pe care a cunoscut-o acest sport a fost infiintarea unei organizatii nationale care sa potenteze eforturile organizatorilor locali si sa dea un sens, un scop, sutelor de echipe de minifotbal care activeaza in intreaga tara. Iar rezultatele s-au vazut de la an la an. Spun asta ca martor ocular al celor patru turnee nationale care au avut loc in 2010 si 2011, a doua campionate europene si a mai multor turnee zonale amicale. Este dincolo de orice dubiu faptul ca valoarea echipelor participante la fazele finale a crescut constant, ceea ce face ca astazi sa avem o baza solida pentru dezvoltarea pe mai departe a minifotbalului romanesc, care include o reprezentativa puternica, capabila sa castige trofee la nivel continental.
Pentru ca, la urma urmei, dincolo de bucuria de a juca exista si ambitia de a castiga. Si nu numai de a castiga in meciurile disputate in orasul nostru, ci si la nivel national si iata, international. Minifotbalul este unul dintre putinele sporturi romanesti aflate intr-un progres remarcabil, iar acest fapt se va concretiza si in continuare in rezultate pozitive.
Cu toate acestea, trebuie sa fim constienti ca exista talente nu numai la noi in tara, ci si in celelate state europene. Minifotbalul isi trage resursele de jucatori din fotbalul mare, iar la capitolul acesta, cel putin din vedere statistic, Romania nu sta deloc bine. Faptul ca am reusit sa ne aparam cu succes titlul european castigat la Bratislava se fatoreaza mai multor factori pe care ii voi pomeni succint, dar in mod cert, daca ar fi fost sa judecam doar prin prisma fotbalului romanesc din care provin toti tricolorii minifotbalului nostru, nu putea emite vreo pretentie nici anul trecut, nici anul acesta, la Tulcea.
Ce a contat a fost, in primul rand, exceptionala daruire a baietilor nostri. Am vazut asta si la Bratislava, cand s-a jucat pe o vreme cainoasa, in conditii dificile din toate punctele de vedere. Am observat cu bucurie, si la Tulcea, cat de mult au muncit tricolorii, cat de mult si-au dorit sa castige turneul european. E un lucru fantastic sa vezi romani, sportivi romani, fosti fotbalisti romani care s-au decontaminat de piturcismele care ne-au bagat in subsolurile clasamentelor mondiale. Este o mare satisfactie sa realizezi ca acesti baieti, daca li se da sansa sa joace pentru Romania, o fac cu tot sufletul. O fac fara sa astepte bani si elogii, o fac pentru ca sunt romani si tin la obrazul lor, tin la tara asta, tin la blazon.
Un alt aspect care ne-a ajutat enorm sa castigam este catalizatorul numit antrenor. Daca in atatea alte cazuri si sporturi avem parte de antrenori care trag echipa in jos, iata ca avem norocul ca nationala de minifotbal sa fie antrenata de un om care tine foarte mult la Romania, care tine la baietii pe care ii are in
grija, care a gasit cuvintele necesare pentru a remonta echipa in momentele grele. Fostul arbitru Tiberiu Lajos este actualul mentor al unei generatii de aur a minifotbalului romanesc, si in mod cert putem spune ca nationala noastra a jucat mereu cu cel putin un om in plus in echipa, si anume antrenorul Lajos. N-am sa uit sa mentionez aici un amanunt mai picant, si anume acela ca la Tulcea, nationala Romaniei a fost singura care a respectat principiile unei vieti sportive de turneu. In vreme ce altii au abuzat un pic de distractiile nocturne, baietii nostri s-au odihnit, s-au antrenat, au fost seriosi de la inceput si pana la capat. Bravo lor si bravo antrenorului care a stiut cum sa motiveze o echipa formata din atatea caractere diferite.
Un al treilea lucru care ne-a ajutat a fost sprijinul acordat de organizatorii locali. Alaturi de tricolori, la Tulcea au venit organizatori ai competitilor locale din Buzau, Suceava si Zalau, fapt care i-a ajutat mult pe jucatorii selectionati din aceste orase. Este de la sine inteles ca minifotbalul este un sport de suflet, un sport in care excelezi cu gandul ca cei ce tin la tine se vor bucura de succesele pe care le ai. Asa se intampla in multe dintre orasele noastre unde cei mai buni dintre cei buni vin la turneele finale insotiti de mentorii lor locali, de oameni care ii sprijina din toate punctele de vedere si carora le creste inima de bucurie atunci cand un jucator pe care l-au promovat isi dovedeste pe teren valoarea.
Nu in ultimul rand, victoria este a galeriei prezente pe teren. Romania a avut parte de o galerie de nota zece, care a incurajat echipa permanent, chiar si atunci cand eram condusi de cehi cu 3 la 1 si mai erau vreo cinci minute de joc. In tribune, tulcenii au fost banateni, ardeleni, moldoveni si munteni deopotriva, iar atmosfera braziliana creata de catre acestia a facut ca baietii nostri sa se simta, cu adevarat, acasa.
Anul viitor va fi greu. Va fi mult mai greu. Vom juca pe teren strain si, in mod cert, vom, avea adversari si mai valorosi. Minifotbalul european progreseaza, iar ca sa ramanem in top va trebui sa gasim solutii pentru a omogeniza echipa. Selectia, apanajul antrenorului Lajos, va trebui sa fie facuta, in opinia noastra, cu gandul la cupluri care se stiu si se leaga deja din campionatele locale. La acest turneu s-a vazut in mod clar ca jucatorii proveniti din acelasi campionat au legat mai usor pasele, s-au gasit mai usor pe teren. Va fi nevoie de curaj, pentru ca numai cei ce privesc in sus ajung pe piscuri.
Si va mai fi nevoie de ceva: de sprijinul nostru, al celor care iubim minifotbalul, dar nu suntem membri ai echipei nationale. Este usor sa dai cu piatra si sa critici, dar este foarte greu sa construiesti si sa risti. Echipa Romaniei este un pariu castigat a doua oara, in conditii financiare care nu sufera comparatie cu cele din fotbalul mare. Frumos ar fi sa vedem partea plina a paharului, sa ne bucuram ca avem, iata, o echipa nationala de minifotbal care si-a confirmat valoarea, si tot frumos ar fi sa ii felicitam pe acesti baieti care au muncit enorm. Ei au facut ca eforturile Federatiei, ca si a zecilor de mii de minifotbalisti din intreaga tara sa fie concretizate acum intr-un singur enunt: SUNTEM CEI MAI BUNI !
