Două meciuri, două paie, ia băşica la bătaie… Dacă sibienii ar fi cunoscut mai îndeaproape stilul moldovenesc de-a transforma mămăliga în trinitrotoluen, probabil că bengoasa super Cupă cu care magicienii se laudă acum iî vitrină ar fi ajuns dincolo de Carpaţt. Şi poate că aşa ar fi fost şi corect, dacă punctul final al sezonului 2011-2012 ar fi avut loc pe un teren neutru, şi nu chiar în bătătura multiplilor campioni naţionali, recte Magic Pizza Iaşi. O echipa cu care inveti cam dupa vreo cativa ani sa o digeri, adicatelea sa nu te mai ia cu dureri de cap vazand cum banca de rezerve topaie ca lovita de streche si se agita la orice mutare, fie buna, fie rea, a celor de pe teren.  

Magic Iasi a reusit sa ia caimacul intr-o finala de supercupa care si-a trait veacul la o temperatura ceva mai joasa decat precedenta editie, disputata pe malul marii, in septembrie 2011. Atunci, timisenii de la WMT si buzoienii de la Consiliu mai aveau putin si isi furau unii altora becurile de la masina, si tocmai de aceea, era de asteptat ca si acum, in 2012, sa iasa cu ceva scantei. Nu a fost asa, pentru ca de data asta, turul s-a televizat, iar returul a luat foc doar cand nu mai era timp sa se arda mamaliga. Scorurile le stim cu totii, mai intai au batut moldovenii, dupa un meci al carui scor a fost cam exagerat, iar dupa aceea au batut ardelenii, care au vazut malul, dar s-au inecat precum stim noi cine. Prima partida a lasat mult de dorit din punct de vedere tehnic, insa a doua a dovedit ca pe teren s-au aflat doua echipe bune, capabile sa faca spectacol.

Doar Magic Iasi a gasit, ca mai intotdeauna de cand s-a inventat minifotbalul, solutia la intrebarea „de ce sa castig, cand am castigat atat de mult ?”. Pentru ca pana la urma, cu asta ramai, vorba antrenorului echipei campioane, care inainte de partida retur a tinut o cuvantare echipei, la care am tras si noi cu urechea. Daca toti romanii ar gandi precum membrii acestei echipe iesene, am fi cu siguranta un popor fericit, indestulat si plin de gologani la punga. Sa fim insa bine intelesi: Magic nu joaca pentru bistari, dar joaca pentru ca fiecare component al echipei sa aiba, la pensie, ce arata nepotilor: uite aici, ia de vezi cum bunic’tu alerga de parca avea motor la fund, si uite aici CUPA, nepoate,  uite aici REZULTATUL muncii si ambitiei mele. Magic va avea, cata vreme va gandi astfel, solutia magica a mentinerii in top, si nu va obosi niciodata sa vrea mai mult si mai mult.

Felicitari, de aceea, moldovenilor pentru ca lupta, precum gladiatorii, doar la victorie si, totodata, felicitari sibienilor, o echipa careia i-a lipsit clipa de nebunie magica pe care trebuie sa o simti atunci cand vrei cu tot dinadinsul sa fii invingator. Timpul nu a intrat, insa, in sac, astfel incat la anul, pe vremea asta, va fi o noua sansa pentru ca cineva sa fie magic.