Daca meciul secund al Supercupei Romaniei la minifotbal a fost cu scantei, partida decisiva, a treia, disputata duminica dimineata a gasit lumea ceva mai calma, mai preocupata cu jocul. In ce-a de-a treia confruntare, timisenii au demonstrat, din nou, ca sunt o echipa solida, foarte competitiva, care stie sa se apere si care a crescut, ca si valoare, enorm de mult fata de prestatiile din campionatul local. De fapt, ceea ce deosebeste formatia WMT GIROC este capacitatea de a se concentra si mobiliza in partidele oficiale disputate fie la Cupa, fie iata, la Supercupa, acolo unde Popa si ai lui reusesc sa dea adevarata dovada a valorii lor colective.

Buzaul a excelat pe plan individual, constituind un angrenaj bine pus punct, o masina mai degraba nemteasca, fata de cea italiana care reprezinta Timisoara.  Buzoienii au cateva valori exceptionale in echipa, care atunci cand vor sa joace si sunt destul de odihnite, fac treaba buna. Altfel, Buzaul ramane o echipa solida din punct de vedere defenisv, dar ineficienta si neatenta in ofensiva.

Asadar, partida decisiva a fost decisa dupa un gol foarte norocos, marcat de Zahira. Timisenii ar fi putut egala pe final si chiar meritau sa scoata un egal, dupa cum s-a vazut jocul, insa au avut ghinion.

Iata cum s-a scris inca un capitol al cartii care povesteste despre evolutia minifotbalului romanesc, capitol inceput anul trecut odata cu castigarea trofeului european de catre nationala, continuat cu zeci de campionate locale in care s-a facut treaba buna, apoi cu o Cupa si un Turneu final de nota zece, dar si cu turnee locale amicale a caror calitate este absolut remarcabila. Una peste alta, acest an a fost un capitol frumos, constituind o promisiune serioasa pentru viitor

FESTIVITATEA DE PREMIERE: